clipe.

Iti propun un joc. Un joc simplu pe care sa il joci cand esti singur. Poate cand esti pe strada, sau la tine in dormitor.
Un joc cu si despre timp. Despre timp ca un ghem de ata, incurcat.
Regulile sunt simple. Mai intai iti trebuie un reper. Asa ca te uita bine in jurul tau, priveste cu atentie fiecare detaliu poate culoarea pantofilor femeii care trece pe langa tine, privirea ei pierduta. Poate claxonul unei masini sau parfumul fetei ce tocmai iese pe usa. Nu cauta repere extraordinare, spectaculoase. Pur si simplu urmareste cat mai multe detalii intr-o clipa, si tine-le minte bine. Apoi peste un timp, poate un an sau poate mai mult sau mai putin, intoarce-te la acel reper. Adu la viata spectacolul acelei secunde inghetate. Si fa o diferenta. Mai sti cand era, poate cat a trecut? Unde erai atunci, ce visai, daca erai fericit sau poate trist. Lasa gandul sa zboare inapoi in timp si sa transforme nebunia unei clipe absolut banale intr-o poarta catre trecut. Ai sa constanti ca totul parca a fost ieri. Poate intr-un fel chiar a fost. Timpul a trecut pe langa tine. Si tu te-ai jucat cu el. Doar o clipa. Si sti ca vor urma altele, poate multe poate putine. Insa clipa aceea va fi doar a ta.
Intodeauna.