Un alt drum...

Niciodata nu am crezut ca asa ceva se poate intampla. Sa imi doresc, asa cum nu am dorit niciodata ceva. Pare incredibil. O sa le dau satisfactia (sau nesatisfactia) de a ma vedea plimband un carut in parc. Si nu de ala din Carefour. Nu o fac cu vanitate, sau pentru a ma situa intr-o categorie ci pur si simplu pentru ca asta imi doresc. Nu inteleg (poate nu o voi face niciodata) unde s-a rupt mersul normal, unde a aparut dorinta asta atat de nebuna de a te darui atat de complet. Cred ca in fiecare exista dorinta de a face un cuib, o mostenire veche de cand lumea. Asa ca marea mea va devenii cu valuri amestecate cu plans si ras de copil. Poate va fi blanda, sau poate va trebui sa infrunt furtuni din cele mai crunte. O mare de "poate" si de "dorinte". Si de asa de multa hotarare...