despre ce las in urma

La un moment dat voi pleca, poate mai curand sau mai tarziu. Cert este ca drumul meu duce spre tari cu ape mai calde. Si ce las in urma... Un praf de rasarit pe o sosea din sud est. Amintiri, urme de pasi pe plaja cu pietre, poate niste cuie de cort uitate in nisip. Amintiri, cioburi amare. Zatul de cafea, mana intinsa in abis, sorii sparti dintre sanii ei, iarba asta care nu mai e verde de ceva vreme. Rugaminti, viata atarnata de o pala de vant, nevoia de a respira. Viata mea, cu voi asa cum ma stiti, zapada de pe soseaua din nord cu urme de pasi si lacrimi cristalizate in forme aberante. Zile si nopti scurse in sacul plin de praf. Praguri de care m-am lovit, trepte tocite spre scara catre nicaieri. Echilibrul infidel al diminetilor de aprilie, coruri de ingeri ragusite. Pietre cu colturi false. Cainii, cainii tristi din rasarit, purtand povara indiferentei si a lacomiei....

.

despre pasiunile de sezon

Iti simti buzele arzand, rosii, si pline de dorinti ascunse. Ochii uzi si lacomi sorb lacomi fiecare picatura de lumina, aruncand mii de picaturi de roua sarata pe obrajii incinsi. Si aerul e greu si respiri incet si sacadat. O mana tandra si suava atinge delicat fruntea, obrajii. Si sti ce va urma, si ea stie. O noapte lunga, intre cearsafuri transpirate, si infinite clipe de pasiune si tandrete. Si tresari usor si cu un oftat bei ceaiul cald si paracetamolul amar. Nu-i nimic, doar ai racit. Felicitari.

lista

Se pare ca in unele parti ale lumii, in iminenta unor eventimere marcante in viata se practica metoda liste. Adica faci o lista cu ce iti doresti sa primesti. Asa ca daca tot ma insor, fac si eu o astfel de lista.

Deci, ce isi doreste Vladutz.

o caciula cu mot (neaprat rosie)
doi pepeni verzi
papuci de casa
un colac de veceu cu rechini
doua castroane de piftie
o barca pentru gaga
doua undite
o masina cu telecomanda
doua ceainice dalea faine
un telefon de la Michel Jackson
trei parazapezi
un mixer de bucatarie
o ghiuveta in forma de zambet
un cos de gunoi gargartia
trei covoare in forma de picior
cateva draperii mov
patru cutite care taie
un cutit care nu taie
o umbrela de plaja
un arici de plastic
doua oglinzi mari
trei oglinzi mai mici
un mesaj de dincolo
doua perechi de clapari
o pereche de ochelari de soare care sa imi vina bine
un nas de clown
un manual de franceza
doua bilete dus intors in Montevideo
un pogon de pamant pe luna
o patura cu Donald Duck
lotiune de crescut parul
lotiune de crescut mintea
un castron cu mure
3 inghetate vafa comuniste
o camasa cu dungi
o sapca

Un alt drum...

Niciodata nu am crezut ca asa ceva se poate intampla. Sa imi doresc, asa cum nu am dorit niciodata ceva. Pare incredibil. O sa le dau satisfactia (sau nesatisfactia) de a ma vedea plimband un carut in parc. Si nu de ala din Carefour. Nu o fac cu vanitate, sau pentru a ma situa intr-o categorie ci pur si simplu pentru ca asta imi doresc. Nu inteleg (poate nu o voi face niciodata) unde s-a rupt mersul normal, unde a aparut dorinta asta atat de nebuna de a te darui atat de complet. Cred ca in fiecare exista dorinta de a face un cuib, o mostenire veche de cand lumea. Asa ca marea mea va devenii cu valuri amestecate cu plans si ras de copil. Poate va fi blanda, sau poate va trebui sa infrunt furtuni din cele mai crunte. O mare de "poate" si de "dorinte". Si de asa de multa hotarare...

despre iertarile din zori...

Am crezut in libertatea clipei. In sensul unic al disperarii. In ochii deschisi ai zorilor sangerii. Al unui protest imaginar, impotriva unui imparat batran si scortos. De fapt totul vine din nevoia de a spune "spasiba" in loc de multumesc. E ca un val de soapte care treptat devin tipete, urlete. Pumnii inclestati se ridica amenintator. Si sange curge, si este complet inutil. Inutil pentru ca nimanui nu ii pasa cu adevarat. Nici mie care stau si privesc la televizor aceasta revolutie ca un meci de fotbal, nici tie care poate citesti in ziar un articol scris cu patos despre cine stie ce erou care a murit in beciurile unor militii comuniste spre a obtine o victorie impotriva unui comunism ticalos. Dar nu au sanse de izabanda. Tot ce vor obtine este o calificare in lumea celor drepti, si speranta ca nu vor fi uitati. O trista frumusete urbana. O poveste de inceput de mileniu in care,la final batranul tata imparat ii iarta. Au gresit, dar acum pot sa plece acasa. Nu vor avea cazier, vanataile se vor vindeca de la sine, nu vor avea nici o dovada ca au incercat sa deschida ochii. Nu vor mai fi eroi. Au fost iertati. Cateva masini vor spala bine strazile si urmele de sange si detergent se vor duce la canal. Ca si libertatea lor de o clipa.

Герои идти ноги в первую очередь

clipe.

Iti propun un joc. Un joc simplu pe care sa il joci cand esti singur. Poate cand esti pe strada, sau la tine in dormitor.
Un joc cu si despre timp. Despre timp ca un ghem de ata, incurcat.
Regulile sunt simple. Mai intai iti trebuie un reper. Asa ca te uita bine in jurul tau, priveste cu atentie fiecare detaliu poate culoarea pantofilor femeii care trece pe langa tine, privirea ei pierduta. Poate claxonul unei masini sau parfumul fetei ce tocmai iese pe usa. Nu cauta repere extraordinare, spectaculoase. Pur si simplu urmareste cat mai multe detalii intr-o clipa, si tine-le minte bine. Apoi peste un timp, poate un an sau poate mai mult sau mai putin, intoarce-te la acel reper. Adu la viata spectacolul acelei secunde inghetate. Si fa o diferenta. Mai sti cand era, poate cat a trecut? Unde erai atunci, ce visai, daca erai fericit sau poate trist. Lasa gandul sa zboare inapoi in timp si sa transforme nebunia unei clipe absolut banale intr-o poarta catre trecut. Ai sa constanti ca totul parca a fost ieri. Poate intr-un fel chiar a fost. Timpul a trecut pe langa tine. Si tu te-ai jucat cu el. Doar o clipa. Si sti ca vor urma altele, poate multe poate putine. Insa clipa aceea va fi doar a ta.
Intodeauna.

sfarsit.

Oamenii pe care ii iubesti
Te vor face uitat, vor fi niste strani
Parul iti va cadea
Si dintii...
Sabia va fi grea si va cadea bleaga si moale
Si tot vei vrea sa vezi cum se termina acest film.
Oamenii pe care ii urasti, isi vor infige carligele in carnea ta
Te vor trantii la pamant
Vei suferii...
Te vor lega si te vor tara prin oras
Si tot vei vrea sa vezi cum se termina acest film
Chiar asa... tot vei vrea sa sti cum se va termina povestea asta.
Oamenii pe care ii urasti, isi vor infige cutitele in tine
Te vor trantii la pamant
Vei suferii...
Te vor lega si te vor tara prin oras
Si tot vei vrea sa vezi cum se termina acest film
Chiar asa... tot vei vrea sa sti cum se va termina povestea asta.